Să adăugăm pe lista lucrurilor pe care le detestăm: nesimţirea!
Întorcându-mă în timp, pe când vă povesteam despre inerţia la bâzâitul muştelor, astăzi mă gândesc serios să las nesimţirea în braţele ţânţarului.
Mă gândesc la o corelaţie de genul: în funcţie de numărul pişcăturilor, cam de atâtea ori ai fost nesimţit, să lăsăm deoparte acel minuscul strop de amortizor pompat şi să ne fixăm strict pe pişcătură.
E un pic ridicol, însă la fel de ridicol mi se pare şi faptul că te fâţâi pe scaun, butonezi un iphone pe care ţi l-a cumpărat taicatu, te fâţâi pe uşi, te plângi că te plictiseşti şi că vrei acasă, toate în timpul unui spectacol într-o sală mică, unde orice şoaptă ajunge pe scenă, acolo unde invitaţii plini de emoţie cântă pentru tine, da pentru tine.
Pentru nesimţita care se tot fâţâia în spatele meu şi făcea mutre că vrea acasă: “Du-te fată liniştită, nu are nevoie nimeni de nesimţite ca tine care să strice un spectacol cu mofturile sale.”
Pentru părinţii care au adus-o la spectacol ” Fata nu mai e de ţâţă, data viitoare să rămână acasă cu iphonul ei pentru că nu merită o asemenea delectare! ”
Pentru fufele care se tot fâţâiau pe uşă, ” Măi fetelor, mâncaţi, beţi, mergeţi la baie, daţi telefoane şi apoi veniţi la spectacol, ori dacă nu, staţi în fundu’ sălii ca să nu vadă toată lumea de câte ori vă foiţi voi pe uşă. Dar stai un pic, aţi greşit cumva concertul? „
Pentru alt nesimţit de weekend, “Stai omule la rând dacă stă toată lumea în coloană şi aşteaptă să treacă pe un pod, nu fi berbec să depăşeşti zeci de maşini, ori dacă vrei, du-te prin şanţ ori pe sub pod frate, că poate ajungi mai repede.”
Să le zicem frustrări de weekend, cu toate astea o să revin la tema ţânţarului!
O zi frumoasă!
Iluminisme 